Dislexia este o afectiune de care sufera din ce in ce mai multi copii. Dislexia este dizabilitatea invatarii ce poate afecta capacitatea celor mici de a scrie, de a citi si, uneori, chiar si de a vorbi. Daca inainte nu se punea prea mare accent pe tratarea si gasirea cauzelor ce duc la dislexie, iata ca acum, neurologii incearca sa gaseasca cele mai exacte cauze ale acestor tulburari, pentru a concepe noi metode de tratament. Se pare ca dislexia este provocata de o diferenta pronuntata in urma unor teste audio si vizuale. Cu alte cuvinte, creierul copiilor care nu sufera de aceasta afectiune, poate distinge si recunoaste cuvinte repetate sau imaginile repetitive prin procedeul denumit adaptare neuronala, in timp ce semnatura neuronala a fost mult mai scazuta la copiii suferind de dislexie, cu un nivel mic al abilitatii de raspuns!

Se contureaza raspunsuri la toate intrebarile medicale ce se invart in jurul dislexiei

Cercetatorii si neurologii au descoperit ca exista diferente mari intre persoanele ce sufera de dislexie si cele care sunt sanatoase din acest punct de vedere. Cu alte cuvinte, tomografiile persoanelor cu dislexie nu au facut altceva decat sa demonstreze ca procesul de adaptare la unele situatii nu exista, creierul nefiind antrenat sa inteleaga aceeasi informatie. Spre exemplu, inca de la prima prezentare a unui lucru, a unei activitati, oamenii sunt capabil sa invete ceea ce este esential, urmand ca sarcina sa fie facuta tot mai bine a doua si a treia oara. Aceasta usurinta in miscare si in gandire este data de activitatea neuronala redusa. Cu alte cuvinte, este mai usor sa faci un lucru a doua oara, decat prima data. Insa pentru persoanele cu dislexie nu este valabil acelasi lucru. Acesti pacienti au anumite tulburari care, din pacate, nu le permite sa faca in mod normal aceleasi activitati sau sa repete aceleasi informatii cu mai multa lejeritate in conditiile in care li s-a prezentat o data (cel putin) in mod clar ce presupune.

Exista o cale de ameliorare a efectelor dislexiei, asa cum afirma cercetatorii si profesorii care au muncit mult sa ajunga la aceste concluzii. Se refera la stimularea electromagnetica, la cresterea plasticitatii creierului, si poate da rezultate spectaculoase! Adaptarea reprezinta acea functie a creierului ce usureaza munca noastra in momentul indeplinirii unei sarcini pentru a doua sau a treia oara, si dislexicii nu beneficiaza de acest ajutor. Persoana diagnosticata cu dislexie pentru prima data a fost un britanic, din Sussex, care, in 1896 a fost declarat ca sufera de “orbire congenitala a cuvintelor”. Dislexia insa nu trebuie sa fie o scuza pentru ca cei mici sa evite scrisul, cititul sau alte activitati. Cu putin ajutor, se poate ajunge la rezultate extraordinare, insa este necesara implicarea totala a parintilor si cadrelor didactice, precum si dorinta copiilor de a-si depasi aceasta conditie.